Articole
Vrei să angajezi muncitori din Asia? Procedură, avantaje, dezavantaje

Vrei să angajezi muncitori din Asia? Procedură, avantaje, dezavantaje

În ultimii ani România se confruntă din ce în ce mai mult cu o criză a forței de muncă în anumite industrii astfel încât mulți antreprenori sunt nevoiți să angajeze personal din afara țării.

Din acest motiv Ministerul Muncii a propus, pentru anul 2024, un contingent de 140.000 de lucrători străini nou admişi pe piaţă, pentru a acoperi deficitul de forţă de muncă înregistrat în domenii precum cel al construcţiilor de clădiri, de drumuri, în restaurante, transporturi rutiere, hoteluri, panificaţie ș.a.

La nivel global, migrația forței de muncă, reprezintă un fenomen normal și are loc între toate statele lumii. Cea mai accentuată formă a migrației este reprezentă însă de locuitorii țărilor sărace care, în căutarea unui trai mai bun, aleg să muncească în țări mai dezvoltate economic care le oferă posibilitatea de a avea un salariu, de regulă, de cel puțin trei ori mai mare decât în țara de origine.

Din acest motiv și în România a luat amploare angajarea imigranților din Asia deoarece beneficiile angajării personalului străin depășesc de cele mai multe ori costurile aducerii acestor persoane pe teritoriul țării.

Avantajele angajării imigranților

Majoritatea antreprenorilor care au angajat personal străin spun că angajarea imigranților are numeroase beneficii.

Aceștia precizează în primul rând că lucrătorii asiatici sunt dispuși să presteze munci pentru care nu mai găsesc angajați români.

De asemenea, în general, imigranții sunt persoane muncitoare și dedicate locului de muncă. Odată veniți în România aceștia încheie un contract de muncă pe minim un an de zile cu posibilitate de prelungire ceea ce oferă antreprenorului stabilitate și predictibilitate în desfășurarea activității.

În Asia exista o varietate foarte mare de angajați, atât calificați, cât și necalificați din care antreprenorii români pot alege ce își doresc după nevoile lor. Desființarea Școlilor de Arte și Meserii în anul 2009 de către guvernarea de la acea vreme a dus, în mod firesc, la o criză de „meseriași” în prezent, cum ar fi sudori, frezori, strungari, electricieni, instalatori etc.

Majoritatea muncitorilor calificați din România au plecat în Vestul Europei să lucreze pentru aceleași rațiuni pentru care lucrătorii asiatici vor sa emigreze la noi în țară. Fiind un deficit major de muncitori calificați antreprenorii sunt practic obligați să angajeze imigranți din moment ce nu pot oferi angajaților români salarii ca în Vestul Europei și nici nu au garanția că, odată format un angajat român într-o anumită meserie, acesta nu va pleca și el mai târziu să lucreze în afara țării.

Imigranții, cu precădere cei din Asia, sunt obișnuiți să lucreze 10 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. Același program de lucru îl au, de cele mai multe ori, inclusiv în România.

În general, lucrătorii din Asia sunt persoane oneste care vin în România să muncească și să câștige bani pentru întreținerea familiilor lor din țara de origine. Ei nu refuză orele suplimentare de muncă și sunt conștienți de faptul că depind de locul lor de muncă de aici.

Dezavantajele angajării imigranților

Cu toate că avantajele angajării imigranților sunt incontestabile și depășesc în mod cert dezavantajele, nu toți antreprenorii sunt dispuși să își asume procedura angajării imigranților.

În primul rând menționăm durata acestui proces. Astfel, din momentul selectării persoanei pe care o consideră potrivită până la momentul în care va lucra efectiv vor trece, în medie, 3 luni pentru obținerea avizului de muncă. După obținerea avizului de muncă este necesară obținerea vizei de către viitorul angajat caz în care sunt necesare aprox. 3-6 luni în funcție de țara sa de origine.

De la caz la caz, antreprenorul va suporta costurile privind procedurile legale de aducere a imigrantului în România. Aici enumerăm în primul rând obținerea avizului de muncă pe care societatea îl va obține, taxele aferente, comisioanele agenției de plasare a forței de muncă, costurile cu acomodarea acestuia în România etc.

În practică există numeroase agenții de plasare a forței de muncă care oferă acest serviciu în schimbul unei sume fixe de ordinul a câteva sute de euro. Există chiar și agenții care nu percep niciun fel de comision angajatorului pentru acest tip de servicii. De cele mai multe ori în aceste cazuri are loc o selecție precară a viitorului angajat lucru ce poate face ca persoana venită să nu corespundă locului de muncă.

Imigranții, deși sunt muncitori dedicați, nu sunt angajați foarte ieftini raportat la nivelul salarial existent în România. Pentru a angaja un imigrant este necesar ca acesta să fie plătit cel puțin cu salariul minim pe economie dacă este necalificat, respectiv minimum 500-550 euro net dacă este calificat. Pe lângă acest salariu este recomandat ca antreprenorul să îi asigure acestuia cazare și mâncare (sau o sumă fixă lunară de minimum 400 de lei de multe ori aceasta echivalându-se cu bonurile de masă primite).

Deși imigranții sunt dispuși sa lucreze mai multe de 40 de ore pe săptămână, antreprenorii trebuie să aibă în vedere dispozițiile Codului Muncii care prevăd că, de regulă, o persoană nu poate lucra mai mult de 48 de ore pe săptămână la un angajator. Această dispoziție se aplică în aceeași măsură și contractelor de muncă încheiate cu imigranții.

Astfel, antreprenorii trebuie să acorde o importanță deosebită tuturor prevederilor legale deoarece au existat cazuri în care imigranții au acționat în judecată angajatorii români pentru nerespectarea dispozițiilor Codului muncii și au avut câștig de cauză.

În unele cazuri, excepționale, imigranții nu își respectă obligațiile și odată ajunși în România pleacă în alte țări din Vestul Europei pentru salariile mai mari. În acest caz antreprenorul poate rămâne cu un prejudiciu dacă nu a prevăzut în mod corespunzător detaliile acestor circumstanțe cu agenția de plasare a forței de muncă.

Totodată, antreprenorul trebuie să fie diligent în relația cu Inspectoratul de Imigrări deoarece poate fi susceptibil de amenzi în cazul în care nu își îndeplinește obligațiile.

Ulterior angajării antreprenorul trebuie să asigure imigrantului inclusiv transportul acestuia la locul de muncă și să aibă în vedere dispozițiile Ordonanței nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României.

Procedura angajării imigranților

Pentru ca un imigrant din afara Uniunii Europene să poată fi angajat în România este necesară parcurgerea mai multor etape și anume obținerea:

  • Avizului de muncă
  • Vizei de ședere
  • Permisului de ședere

Avizul de muncă:

  • Se obține de către angajator exclusiv pentru persoana pe care dorește să o angajeze.
  • Pentru eliberarea acestuia se depune un dosar cu documente la Inspectoratul de Imigrări, atât din partea angajatorului, cât și a viitorului angajat.
  • Se emite doar dacă angajatorul dovedește că a depus diligenţe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetăţean român, de către un cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, de către un cetăţean al Confederaţiei Elveţiene sau de către un străin titular al dreptului de şedere pe termen lung pe teritoriul României.
  • Termenul legal de eliberare este de 30 de la data înregistrării fizice a dosarului la Inspectoratul de Imigrări; de multe ori acest termen este depășit, mai ales în cazurile în care dosarul nu este depus complet și realizat riguros.
  • În baza avizului de muncă imigrantul va putea obține viza de la consulatul din țara sa.

Viza de ședere:

  • Se obține de către imigrant.
  • În practică, durata de obținere a vizei în țările asiatice este în medie de 3-6 luni.
  • După obținerea vizei imigrantul poate veni în România pentru semnarea contractului de muncă.

Permisul de ședere:

  • Se obține de imigrant, asistat de către angajator, în termen de 3 luni de la acordarea vizei.
  • Este necesară depunerea unui dosar cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de ședere acordat de viză imigrantului.
  • Are o durată de valabilitate egală cu durata contractului de munca încheiat de imigrant cu angajatorul român, dar nu mai mare de 1 an.

Procedura de angajare a unui imigrant poate fi considerată dificilă și se întinde pe parcursul a mai multe luni. De asemenea, trebuie acordată atenție sporită fiecărui detaliu, mai ales dacă societatea se află la obținerea primului aviz de muncă.

Acest lucru este imperios necesar deoarece odată refuzat un aviz de muncă de către Inspectoratul de Imigrări acest lucru va intra în istoricul societății și astfel poate fi compromisă orice șansă a acesteia de a mai obține pe viitor un asemenea document.

Demersul necesită supervizare atentă și este recomandat a fi realizat de un profesionist încă de la selecția lucrătorilor și până la încetarea contractului de muncă cu imigrantul.

Cabinetul nostru de avocatură vine în ajutorul antreprenorilor care doresc angajarea străinilor. În acest sens, oferim servicii complete clienților noștri prin care îi scutim de toată birocrația acestei proceduri și le oferim sprijin pe toată durata colaborării acestuia cu imigrantul ce urmează a fi angajat.

Articole similare

🌟Angajatorul mă poate cerceta pentru că refuz mărirea de 5% în schimbul muncii în weekenduri?🌟

Codul muncii stipulează că salariații care nu pot beneficia de repaus săptămânal sâmbăta și duminica trebuie să primească un spor la salariu, stabilit prin contractul colectiv sau individual de muncă.

Negocierea este cheia! Atunci când angajatorul are nevoie de forță de muncă în weekenduri, trebuie să negocieze cu angajații și să respecte legea privind repausul săptămânal.

Atenție la amenințări! Propunerea unei măriri salariale de 5%, însoțită de amenințări cu cercetarea disciplinară în caz de refuz, NU este soluția corectă!

Citeste

Cum să închiriezi în siguranță o locuință

Închirierea unui apartament apare ca o operațiune simplă. În realitate însă este necesar să fim atenți la toate detaliile acestuia pentru a nu avea neplăceri mai târziu, atât prin prisma chiriașului, cât și a proprietarului.

Mai jos am nuanțat pașii pe care trebuie să-i facă orice persoană care dorește să închirieze un apartament.

1. Vizionați apartamentul și cădeți de acord cu proprietarul asupra aspectelor și clauzelor esențiale

Evitați proprietarii care impun clauze de genul „stai sub un an pierzi garanția” sau „vreau să predai apartamentul în aceeași stare cum l-ai primit”. Evident, puteți închiria și pleca mai devreme dacă respectați preavizul, dar cu proprietarii dificili garanția cel mai probabil o mai recuperați în instanță.

Referitor la garanție, de regulă se folosește o clauză de bun-simț pentru ambele părți; de cele mai multe ori se stipulează că aceasta se returnează la momentul plecării chiriașului, urmându-se a se reține contravaloarea întreținerii pe 1-2 luni în funcție de cum vine întreținerea la acel apartament și, bineînțeles, în cazul în care uzura apartamentului este una normală.

2. Încheiați contractul în scris și asigurați-vă că este semnat de adevăratul proprietar și adevăratul chiriaș.

3. Faceți poze la apartament înainte să vă mutați. Acestea vor constitui anexa nr. 1 a contractului de închiriere.

4. Încheiați un proces verbal de inventariere a bunurilor din apartament. Acesta va fi anexa nr. 2 a contractului de închiriere.

5. Înregistrați contractul la Anaf pentru a-i da acestuia caracter executoriu.

Acest lucru este util mai ales proprietarilor deoarece contractul luat în evidență de către Anaf constituie titlu executoriu în caz de neplată a chiriei sau proprietarul poate recurge la procedura evacuării imediat după încetarea contractului. Aceste avantaje există și atunci când contractul de închiriere este legalizat la notar; în practică însă se evită legalizarea contractului de închiriere din pricina costurilor suplimentare.

Înregistrarea contractului de închiriere este o operațiune foarte simplă și poate fi făcută și online dacă proprietarul deține o semnătură electronică.

Înregistrarea contractului la Anaf rămâne totuși facultativă și nu se confundă cu fiscalizarea veniturilor de către proprietar, care este obligatorie și se face prin declarația unică.

În momentul în care au fost îndeplinite aceste cinci condiții contractul se va executa în condiții optime în marea majoritate a cazurilor.

Nerespectarea clauzelor prevăzute în contractul de închiriere sunt rezolvate exclusiv de instanța civilă, deci implicarea poliției nu va rezolva eventualele probleme apărute.

Citeste

Care este diferența dintre reziliere și rezoluțiune?

Reziliere: încetarea pentru viitor a contractelor cu executarea continuă/succesivă (ex: închiriere)

Rezoluțiune: încetarea retroactivă a contractelor cu executare unică (ex: vânzare), cu restituirea prestațiilor.

Citeste

Unde pot fi depuse solicitările de eliberare a avizelor de angajare în muncă?

Conform art. 28 din HG nr. 25 din 26 august 2014, angajatorii pot depune solicitările de eliberare a avizelor de angajare/detașare în muncă la oricare dintre formațiunile teritoriale de imigrări.

Acest lucru înseamnă că nu va fi competent doar inspectoratul de imigrări în a cărei rază de competență își are sediul angajatorul, ci solicitarea va putea fi depusă la orice formațiune teritorială de imigrări din orice județ.

Citeste

Ce drepturi au imigranții la locul de muncă?

Imigranții se bucură de aceleași drepturi la locul de muncă ca și cetățenii nativi, inclusiv plata echitabilă și condiții de muncă sigure. Este crucial ca toți angajatorii să respecte aceste drepturi pentru a asigura un mediu de lucru just.

Citeste

NIF Code and How to Obtain It – Complete Guide for 2024

Whether you are a Romanian citizen or a foreigner, if you have tax obligations in Romania, you may be required to obtain an NIF Code (Tax Identification Number). This unique identifier issued by ANAF (National Agency for Fiscal Administration) is essential for ensuring tax compliance and avoiding penalties.

This guide explains what the NIF code is, who needs it, what documents are required, and how you can obtain it quickly.

What is the NIF Code and Why is it Important?

The NIF (Număr de Identificare Fiscală) Code is a unique tax identification number issued by ANAF. It allows individuals to legally fulfill their tax obligations in Romania. It is required for both residents and non-residents who earn income or conduct business in Romania.

Without an NIF Code, you will not be able to:

  • Pay taxes and comply with Romanian tax laws
  • File tax declarations
  • Open a bank account in Romania
  • Avoid double taxation

Who Needs an NIF Code?

The NIF Code is mandatory for:

  • Foreign citizens earning income in Romania (e.g., renting or selling a property, dividends, leasing contracts)
  • Individuals without a Romanian Personal Numeric Code (CNP) who have tax obligations in Romania
  • Foreign legal entities conducting business in Romania

Exception: Romanian residents with a CNP do not need a separate NIF Code.

How to Obtain an NIF Code?

You can apply for an NIF Code in two ways:

  • In person, at the local ANAF office
  • Through an authorized representative, using a notarized power of attorney

Required Documents for NIF Application

  • Form 030 – Tax Registration Declaration (available in Romanian and English)
  • Copy of passport (for foreign applicants)
  • Copy of Romanian ID (if applying through a representative)
  • Notarized Power of Attorney (if using a legal representative)
  • Supporting documents proving tax obligations (e.g., work contract, lease agreement, property ownership documents)

Where to Submit the Documents and Processing Time

  • Submission Options
  • In person, at the local ANAF office
  • By mail, with a confirmation of receipt

Processing Time: Approximately 30 days
Urgent Applications: Available upon special request at ANAF offices

What Happens If You Don’t Get an NIF Code?

Risks & Penalties:

  • Inability to pay taxes or file tax declarations
  • Risk of fines and penalties from ANAF
  • Banks may refuse to open a bank account
  • Risk of double taxation

Get Your NIF Code Fast with Our Law Firm!

Need an NIF Code fast? Our legal team can help you obtain it quickly and hassle-free. We can get your NIF Code in as little as 7 days!

Contact us now for expert assistance in obtaining your NIF Code with ease!

Tagged form 030 ANAF, NIF ANAF, NIF code, NIF for businesses, NIF for foreign citizens, NIF for individuals, NIF procedure Romania, obtain NIF code, required documents NIF, tax identification number, tax obligations Romania, tax residency Romania, taxes and duties Romania

Citeste

Rolul asociatului în firmă. Drepturile și obligațiile acestuia. Cum pot avea loc schimbări în acționariatul unei societăți.

1. Definiția asociatului
Asociatul este o persoană fizică sau juridică (indiferent de naționalitate) care deține părți sociale în cadrul unei societăți comerciale.

2. Cum poate deveni o persoană asociat într-o societate?
O persoană poate deveni asociat în cadrul unei firme prin două modalități:
a) Înfiițează ea însăși o societate (singură sau cu alte persoane).
b) Când intră într-o societate deja existentă.

3. Cum poate o persoană să intre ca asociat într-o societate?
a) Prin cesiunea (transferul) părților sociale de la un asociat existent. Cesiunea poate fi făcută prin vânzare și prin donație.
b) Când persoana care vrea să intre în societate majorează capitalul social prin aport la capitalul inițial al firmei.
c) Prin succesiune când un asociat moare și lasă moștenire părțile sale sociale.

4. În ce poate consta aportul adus în societate?
Aportul adus în societate de asociați la înființare sau la majorarea capitalului poate consta în:
a) În numerar;
b) În bunuri mobile sau imobile;
c) În bunuri incorporale;
d) În prestații și cunoștințe specifice.

5. Cine poate fi asociat într-o firmă?
Orice persoană care are capacitate juridică de exercițiu poate avea calitatea de asociat în firmă.

6. Un minor poate avea calitatea de asociat într-o firmă?
În principiu, pentru ca o persoană fizică să poată fi asociat într-o firmă (SRL) trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu; adică trebuie să aibă vârsta de minim 18 ani și să nu fie pusă sub interdicție judecătorească.
Considerăm că un minor poate avea calitatea de asociat în condițiile art. 40 C.civ. privind capacitatea de exercițiu anticipată. Astfel, pentru motive temeinice și dacă a împlinit 16 ani, instanța de tutelă poate acorda minorului capacitate deplină de exercițiu.

7. Cine nu poate fi asociat într-o firmă?
Nu pot deține calitatea de asociat într-o firmă:
a) Minorii (cu excepția cazului când i-a fost acordată de instanță capacitatea anticipată);
b) Interzișii judecătorești;
c) Persoanele condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, pentru infracțiunile prevăzute de art. 143 – 145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței;
d) Persoanele care au cazier judiciar;
e) Anumite categorii profesionale, cum ar fi judecătorii și procurorii.

8. Cum poate avea loc pierderea calității de asociat?
Pierderea calității de asociat poate avea loc prin:
a) Cesiunea părților în societate;
b) Executarea silită a părților sociale;
c) Moartea asociatului (persoană fizică) sau încetarea personalității juridice (persoană juridică);
d) Faliment;
e) Punerea sub interdicție judecătorească;
f) Retragerea asociatului din societate;
g) Excluderea asociatului din societate de către instanța judecătorească.

9. Care sunt drepturile asociaților?
a) Asociații au dreptul de a consulta registrele și situațiile financiare ale societății și de a lua cunoștință de orice document al societății;
b) Asociații numesc în funcție administratorii și cenzorii. Tot ei au dreptul de a-i revoca din funcție și a le da descărcare de activitatea lor;
c) Asociații au dreptul de a încheia un contract de audit financiar pentru supravegherea situației financiare a societății;
d) Asociații au dreptul de a fi angajați în cadrul societății;
e) Asociatul unic sau asociații care îndeplinesc fracția prevăzută de lege au dreptul să aducă schimbări în actul constitutiv al societății;
f) Asociații au dreptul de a participa la împărțirea profitului societății.

10. Care sunt obligațiile asociaților?
a) Asociații au obligația de a contribui la formarea capitalului social al societății, prin aporturi bănești, bunuri, prestații sau cunoștințe specifice.
b) Asociații au obligația de a aproba bilanțul societății și contul de profit și pierderi, cât și repartizarea beneficiilor și plata dividendelor în condițiile prevăzute de lege.
c) Obligație de neconcurență. Este interzisă orice concurență făcută de asociat societății din care face parte, prin acte sau fapte săvârșite pe cont propriu sau pe contul unei alte persoane.
d) Asociații au obligația de a contribui la pierderile societății în condițiile prevăzute de actul constitutiv.

11. Asociatul poate reprezenta societatea în justiție?
Asociatul nu are dreptul de a reprezenta societatea în justiție. Societatea va fi reprezentată în justiție de administrator, iar pentru a fi valabilă reprezentarea societății de către asociat trebuie modificat actul constitutiv al acesteia prin revocarea administratorului și/sau desemnarea unui nou administrator cu putere de reprezentare în persoana asociatului și cu asigurarea publicității corespunzătoare.

12. Contractul de închiriere sau de comodat pentru stabilirea sediului social trebuie înregistrat la ANAF?
Dacă sediul social are la bază un contract de chirie, iar locatorul (proprietarul imobilului) este persoană fizică, atunci contractul va trebui înregistrat la ANAF.
Pentru contractele de comodat și contractele de închiriere în care locatorul este o persoană juridică nu există obligația înregistrării contractului la ANAF.

13. Cum înființez o societate cu răspundere limitată (SRL)?
Înainte de a trece la înființarea firmei, viitorul asociat trebuie să facă rezervarea denumirii firmei. Cererea de verificare a disponibilității denumirii se completează cu 3 denumiri (în ordinea preferințelor) și se depune la Registrul Comerțului. După ce denumirea este aprobată, se poate proceda la înființarea societății.

Înființarea firmei are loc la Oficiul Registrului Comerțului din raza căreia se află sediul social al societății.

Procedura poate fi urmată atât online, cât și fizic, prin depunerea dosarului complet și corect întocmit pe site-ul https://portal.onrc.ro sau la sediul Registrului Comerțului. Pentru orice neconcordanță în întocmirea actelor, procedura va fi amânată până la remedierea erorilor.

Citeste

Cum să obții liberarea condiționată?

Toți deținuții au dreptul, în anumite condiții, ca instanța de judecată să le evalueze dreptul de a fi eliberat mai repede din închisoare atunci când scopul pedepsei s-a realizat înainte de executarea integrală a pedepsei la care au fost condamnați.

Acest aspect trebuie reținut foarte bine: îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu acordă deținutului automat dreptul de a fi eliberat, ci doar îi conferă acestuia o vocație de a fi liberat condiționat. De aceea, în procedura liberării condiționate elementul cheie constă în îndeplinirea art. 100 alin. (1) lit. d) și anume, convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate. Însă acest aspect deosebit de important îl vom discuta mai jos după ce vom trece în revistă condițiile imperative ce stau la baza liberării condiționate.

Condițiile liberării condiționate:

Primele două condiții sunt imperative și instanța nu poate admite în niciun caz cererea de liberare condiționată cât timp acestea nu sunt împlinite. Ultimele două sunt subiective și condamnatul împreună cu avocatul său pot influența în sens pozitiv hotărârea instanței.

1) Condamnatul să fi executat fracția obligatorie de pedeapsă. Aceasta diferă în funcție de durata pedepsei închisorii,  vârsta condamnatului și de munca prestată de condamnat în timpul executării pedepsei. Despre fracția pedepsei ce trebuie executată, măsurile de supraveghere, revocarea și anularea liberării condiționate am vorbit pe larg aici.

2)  Condamnatul execută pedeapsa închisorii în regim semideschis sau deschis. Au posibilitatea liberării condiționate doar condamnații care prezintă prezintă încredere că nu vor mai săvârși infracțiuni și nu sunt considerați periculoși. Soluția este firească din moment ce scopul liberării condiționate este de a pune în libertate persoanele condamnate care și-au îndreptat comportamentul și se pot integra în viața socială.

3) Condamnatul a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare

Singura excepție în care condamnatul este scutit de plata obligațiilor civile este atunci când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. În practică însă este absolut recomandat ca persoana condamnată să plătească sumele la care a fost condamnat prin hotărârea judecătorească, indiferent dacă este de acord sau nu cu ele, dacă dorește ca cererea sa de liberare condiționată să aibă șanse maxime de reușită.

Instanța de judecată verifică cu atenție acest aspect, iar procurorul va pune concluzii de respingere a liberării condiționate dacă obligațiile civile nu au fost îndeplinite. Nu va putea obține liberarea condiționată condamnatul care a efectuat muncă plătită în penitenciar sau în afara lui și nu și-a achitat obligațiile civile. La fel, nu va obține liberarea condiționată condamnatul care nu face dovada clară și fără echivoc că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligațiile civile din hotărârea de condamnare.

4) În final, am ajuns și la cea de-a patra condiție ce stă la baza admiterii cererii de liberare condiționată și anume convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și că se poate reintegra în societate.

Pentru ca persoana condamnată să aibă șanse maxime de admitere a cererii de liberare condiționată este foarte important să aibă în vedere următoarele trei aspecte:
– Conduita sa din timpul executării pedepsei;
– Atitudinea sa din fața instanței la momentul soluționării propriu-zise a cererii de liberare condiționată;
– Convingerea instanței că odată pus în libertate condamnatul are cu ce se întreține și nu va mai săvârși infracțiuni.

a) Conduita persoanei condamnate din timpul executării pedepsei:

Este esențial ca deținutul să aibă un comportament pașnic în penitenciar, să se supună regulilor și mai ales să nu comită noi infracțiuni. Acesta nu trebuie să se drogheze sau să primească sancțiuni de orice fel. Orice abatere va fi trecută la dosar, iar șansele ca instanța să admită o astfel de cerere sunt practic nule.

Este foarte important ca persoana condamnată să fie stăruitoare în muncă și să aibă inițiativa să urmeze cât mai multe programe de reeducare din penitenciar. Toate programele ce se desfășoară în penitenciar sunt indicate, însă participarea la cele educative și sociale, la activitățile religioase și învățarea unei noi meserii conving de cele mai multe ori instanța că persoana condamnată este pe drumul cel bun și merită liberarea condiționată.

În cadrul vizitelor la psihologul penitenciarului condamnatul trebuie să dea dovadă că se îndreptă și că se supune regulilor. Punctul de vedere al psihologului este trecut în dosarul condamnatului și un aviz nefavorabil din partea psihologului minimizează șansele liberării condiționate.

Un aport consistent îl au și vizitele primite de condamnat și faptul că acesta ține legătura cu familia sa pe parcursul executării pedepsei.

b) Atitudinea condamnatului din fața instanței la momentul soluționării propriu-zise a cererii de liberare condiționată:

La finalul procedurii instanța va acorda inculpatului dreptul la replică pentru a se exprima și pentru a aduce, eventual, lămuriri suplimentare la cele spuse până la acel moment de avocat și procuror. Unele instanțe însă întreabă încă de la început condamnatul care este motivul principal pentru care el consideră că ar trebui sa fie eliberat mai devreme din închisoare.

Indiferent de momentul în care i se adresează întrebări condamnatul trebuie să știe că instanța sesizează foarte bine comportamentul și atitudinea sa din acele momente. Din tonul vocii, postura corpului și din ce spune condamnatul instanței trebuie să reiasă că aceasta regretă fapta, a înțeles scopul pentru care a fost încarcerat și că nu va mai săvârși infracțiuni dacă va fi liberat condiționat.

O atitudine revoltată a deținutului față de faptul că a fost condamnat sau aroganța vădită față de persoanele din jur exprimată prin gesturi sau cuvinte scad semnificativ șansele liberării condiționate.

De multe ori persoanele condamnate nu au prezența de spirit necesară în acel moment pentru a arăta instanței că s-au îndreptat sau lasă la voia întâmplării acest lucru.    Un rol foarte important aici îl are avocatul persoanei condamnate care ar trebui să îl consilieze și să îl învețe pe condamnat să își scoată în evidență toate atuurile pe care acesta le are și să îi dea un feedback din exterior cu privire la atitudinea sa astfel încât acesta să fie pe deplin pregătit în momentul în care este chemat în fața instanței.

c) Convingerea instanței că odată pus în libertate condamnatul are cu ce se întreține după ce va fi pus în libertate și nu va mai comite alte infracțiuni:

Argumentul final și cel care face întodeauna diferența între admiterea sau respingerea unei cereri de liberare condiționată constă în capacitatea persoanei condamnate de a dovedi că, după ce va fi liberat condiționat, acesta va avea cu ce se întreține și nu va mai comite alte infracțiuni după ce va fi pus în libertate.

Un rol important îl vor avea avea aici vizitele primite constant de către familie și care arată că acesta va fi integrat mai ușor în societate prin familia sa care îl va sprijini în acest sens.

O ofertă de muncă din partea unei societăți comerciale poate convinge instanța că persoana condamnată este capabilă să își câștige traiul cinstit și astfel nu va mai fi nevoită să comită noi infracțiuni. În toate cazurile, un asemenea înscris la dosar valoarează mult mai mult decât simpla afirmație a condamnatului că în cazul liberării condiționate își va căuta de lucru pentru a-și asigura traiul zilnic, înscrisul putând fi decisiv în hotărârea instanței.

Scad foarte mult șansele liberării condiționate ale condamnatului care nu poate dovedi că după punerea în libertate are unde locui și cu ce se întreține. În mod invariabil instanța va decide că în acest caz condamnatului îi poate fi mai bine în penitenciar, unde are hrană și adăpost, decât pe stradă unde va putea săvârși noi infracțiuni din cauza lipsurilor.

Liberarea condiționată este o vocație, nu un drept al persoanei condamnate. Pentru a beneficia de aceasta condamnatul trebuie să aibă o conduită pozitivă, favorabilă liberării condiționate, pe tot parcursul executării pedepsei.

Toate condițiile descrise mai sus trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca persoana condamnată să aibă șanse ridicate de a ieși din penitenciar mai devreme și de a se bucura de libertate.

Cabinetul nostru de avocatură oferă sprijin și consiliere deținuților pentru a-și maximiza șansele admiterii cererii de liberare condiționată. În acest sens, vom depune diligențe inclusiv pentru a obține persoanei condamnate o ofertă de muncă din partea unei societăți comerciale pentru a dovedi instanței buna-credință a condamnatului și că, în cazul admiterii cererii, va avea traiul asigurat și nu va mai comite noi infracțiuni.

Credem în șansele fiecărui deținut în a obține liberarea condiționată și tratăm fiecare caz în mod profesionist astfel încât persoana condamnată să fie cât mai repede alături de cei dragi.

Citeste

Poate fi stabilit sediul social pentru un ONG la cabinetul de avocat în baza contractului de asistență juridică?

Sediul social nu poate fi stabilit la cabinetul de avocat în baza contractului de asistență juridică.

Pentru stabilirea sediului social este necesar un contract de proprietate/închiriere/comodat încheiat între asociație și o persoană fizică sau juridică, însoțit de extrasul de carte funciară al imobilului în cauză.

Citeste

Liberarea condiționată. Procedură, condiții, efecte

Din punct de vedere juridic, liberarea condiționată este o modalitate de individualizare a pedepsei închisorii în faza executării. În limbaj comun, acest lucru înseamnă că încă din prima zi în care se află în penitenciar, condamnatul poate decide singur dacă va beneficia sau nu de liberarea condiționată și influențează în mod direct deciziile conducerii penitenciarului și ale instanței prin acțiunile sale.

Pentru a beneficia de liberarea condiționată, condamnatul trebuie să facă o cerere în acest sens sau să fie propus spre eliberare de comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului. În ambele cazuri, această comisie va constata îndeplinirea primelor două condiții prevăzute de lege:

  • i) împlinirea fracției de pedeapsă
  • ii) executarea în regim semideschis sau deschis a închisorii

Competență

Competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Cale de atac

Hotărârea dată în primă instanță nu este definitivă și poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestația formulată de procuror este suspensivă de executare, adică va amâna efectele hotărârii primei instanțe până la judecarea contestației.

Condițiile liberării condiționate

a) Fracția de pedeapsă minimă ce trebuie executată obligatoriu:

Pentru condamnații care NU au împlinit 60 de ani, fracția de pedeapsă ce trebuie efectiv executată este:

  • cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani;
  • cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

Pentru condamnații care au împlinit 60 de ani, fracția de pedeapsă ce trebuie efectiv executată este:

  • jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani;
  • cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.

Dacă persoana condamnată, în timpul executării pedepsei, a prestat muncă în interiorul sau exteriorul penitenciarului (plătită sau neplătită), aceste fracții vor fi micșorate corespunzător. O zi lucrată echivalează cu o zi executată din pedeapsă.

Astfel, dacă există zile câștigate în baza muncii prestate, fracțiile de pedeapsă ce vor fi executate vor fi mai mici.

Pentru condamnații care NU au împlinit 60 de ani, fracția de pedeapsă devine:

  • jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani
  • cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani

Pentru condamnații care au împlinit 60 de ani, fracția de pedeapsă devine:

  • cel puțin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani
  • cel puțin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce depășește 10 ani

b) Executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis

Au posibilitatea liberării condiționate doar condamnații care își execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis și care nu sunt considerați periculoși.

c) Condamnatul a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare

Nu vor putea fi eliberate înainte de executarea integrală a pedepsei persoanele care, deși au posibilitatea de a plăti, nu își onorează obligațiile civile stabilite în hotărârea de condamnare.

d) Instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului

Conform art. 101 alin. (1) C.pen., dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte, obligatoriu, următoarele măsuri de supraveghere:

  • să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
  • să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
  • să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
  • să comunice schimbarea locului de muncă;
  • să comunice informații și documente care permit controlul mijloacelor sale de existență.

În funcție de natura infracțiunii și de persoana condamnatului, pot fi impuse și alte măsuri, cum ar fi:

  • să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
  • să nu părăsească teritoriul României;
  • să nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia;
  • să nu conducă anumite vehicule;
  • să nu dețină, folosească sau poarte nicio categorie de arme.

Aceste măsuri pot suferi modificări în funcție de comportamentul condamnatului.

Revocarea liberării condiționate

Liberarea condiționată poate fi revocată de instanță dacă se constată că, pe durata supravegherii, persoana condamnată, cu rea-credință, nu a respectat măsurile de supraveghere sau nu și-a îndeplinit obligațiile impuse.

Liberarea va fi revocată și în cazul în care, după acordarea acesteia, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune în termenul de supraveghere.

Anularea liberării condiționate

Liberarea condiționată poate fi anulată dacă se descoperă că, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana condamnată a mai săvârșit o infracțiune înainte de acordarea liberării.

Dacă se constată că sunt îndeplinite în continuare condițiile legii, instanța poate acorda din nou liberarea condiționată.

Efectele liberării condiționate

Dacă până la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune și nu s-a dispus revocarea, pedeapsa se consideră ca fiind executată.

Cabinetul nostru de avocatură oferă consultanță specializată oricărui deținut pentru a-și spori șansele liberării condiționate pe tot parcursul executării pedepsei.

Citeste
Servicii de avocatură și consultanță juridică

Ai nevoie de ajutor? Contactează-mă acum.

Fie că vrei să știi ce pași urmează, cât costă serviciile sau dacă mă pot ocupa de cazul tău, trimite-mi un mesaj. Răspund în cel mai scurt timp.
0/200
Thank you! Your submission has been received!
Oops! Something went wrong while submitting the form.