Concediul medical prelungește perioada de preaviz în cazul demisiei?

Daunele cominatorii reprezintă sumele de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat, prin hotărâre judecătorească, să le plătească creditorului pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea în natură a obligaţiilor sale.

De exemplu, obligația locatorului de a pune la dispoziția locatarului bunul închiriat sau obligația de a presta întreținere în temeiul unui contract de întreținere sunt obligații de ”a face”.

De cealaltă parte, ne aflăm în prezența unei obligații de „a nu face” în următoarele cazuri; obligația proprietarului terenului aservit de a nu efectua nicio acțiune care ar putea diminua sau îngreuna exercitarea servituții sau obligația asumată prin convenția de constituire a unei servituți, de către proprietarul unui teren față de vecinul său, de a nu construi la o distanță mai mică de un anumit număr de metri de linia despărțitoare.

Pentru ca o persoană să poată răspunde de fapta sa proprie, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1. Fapta să aibă caracter ilicit, aspect consacrat în practică și în literatura de specialitate, considerându-se că doar o faptă ilicită poate atrage răspunderea civilă delictuală.‍
2. Existența prejudiciului, ca element al răspunderii civile delictuale, în sensul că răspunderea este antrenată numai în măsura în care fapta a cauzat un prejudiciu.
3. ‍Vinovăția autorului. Vinovăția este elementul subiectiv principal al responsabilității persoanei care a săvârșit fapta, iar reclamantul (victima prejudiciului) trebuie să o dovedească.

Sarcina probei vinovăției revine reclamantului, respectiv victimei prejudiciului.

Un aspect esențial în cadrul răspunderii civile delictuale este legătura dintre vinovăție și prejudiciu. În acest context, reclamantul trebuie să dovedească faptul că prejudiciul cauzat s-a datorat faptei săvârșite cu vinovăție de către pârâți.

Asigură-te că navighezi corect legislația muncii și imigrației. Obține permisele de muncă și vizele necesare. Asistența juridică te ajută să eviți penalitățile și să asiguri un proces corect și eficient.

Continuă să beneficiezi de consultanță juridică până la încetarea contractului pentru a te asigura că toate aspectele sunt gestionate corect și legal.

#LegalAdvice #WorkPermit #ImmigrantEmployment #SiguranțăJuridică #AngajareResponsabilă

Chiar dacă ești acuzat de trafic de droguri se poate o obține o pedeapsă mai blândă, neprivativă de libertate sau chiar achitarea.

Sentința nr. 85/2017 a Tribunalului Prahova face referire la un caz penal în care mai mulți inculpați au fost acuzați de infracțiuni legate de droguri. Procurorii au trimis în judecată mai mulți indivizi, inclusiv pe inculpata AA pentru diferite infracțiuni legate de droguri. Inculpații au fost acuzați de trafic și deținere ilegală de droguri.

În urma procesului, instanța a ajuns la concluzia că inculpata AA nu a putut fi condamnată pentru deținerea ilegală de droguri în scop personal, deoarece nu s-a putut dovedi că ea deținea droguri la domiciliul său sau asupra sa. Nu au fost găsite dovezi concludente care să ateste că ea avea în posesie substanțe interzise în vederea consumului propriu.

În consecință, instanța a achitat inculpata AA de acuzațiile care i-au fost aduse. Sentința a luat în considerare faptul că pentru a dovedi infracțiunea de deținere ilegală de droguri, este necesară existența unor probe solide care să demonstreze că persoana a avut substanțele respective în posesie pentru o perioadă semnificativă de timp. De asemenea, lipsa de probe concrete și lipsa de substanțe interzise găsite asupra inculpatei au contribuit la decizia de achitare.

După intrarea în România a străinului, în baza vizei acordate, acesta trebuie să obţină un permis de şedere. Acesta atestă dreptul de şedere în România şi poate fi obținut de la formaţiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

Pentru obţinerea permisului de şedere se vor depune o serie de documente cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea dreptului de şedere acordat de viză.

1. Ce este permisul de ședere?

Este un document ce acordă străinului dreptul de a locui pe teritoriul României. Acesta conține un cod numeric personal (CNP) care poate fi folosit ulterior în scop fiscal și de securitate socială.

2. Când se acordă permisul de ședere?‍

– În funcție de scopul șederii în România (pentru angajare, detașare, reîntregirea familiei, studii etc).

– În baza unei vize de lungă ședere de tip D, obținută în prealabil, conform legii.

3. Câte tipuri de documente de ședere sunt?

a) Permis de ședere:

• Se acordă cetățenilor străini în baza unei vize de lungă ședere de tip D;
• Are valabilitate 12 luni cu posibilitatea prelungirii;
• Se eliberează în termen de 30 de zile;
• Este obligatoriu dacă șederea depășește 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

b) Permisul unic:

• Atestă dreptul cetățeanului străin de a locui și de a lucra în România în baza unui aviz de muncă pentru lucrător permanent;
• Se acordă în baza vizei de muncă obținute de cetățeanul străin;
• Are valabilitate 12 luni cu posibilitatea prelungirii;
• Se eliberează în termen de 30 de zile;

c) Certificate de înregistrare:

• Se acordă cetățenilor străini din spațiul UE/ SEE /Elveția;
• Au valabilitate 5 ani cu posibilitatea prelungirii;
• Se eliberează în termen de 1 zi de la data depunerii cererii;
• Este necesar dacă șederea depășește 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

d) Cărțile de rezidență:

• Se acordă cetățenilor străini care sunt membrii de familie ai unui cetățean UE/ SEE /Elveția;
• Au valabilitate 5 ani cu posibilitatea prelungirii;
• Se eliberează în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii;
• Sunt obligatorii dacă șederea depășește 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

e) Cărți albastre UE:

• Se acordă cetățenilor străini care sunt angajați în baza unui aviz de muncă pentru lucrător înalt calificat și care încheie un contract de muncă pe o perioadă de minim 1 an;
• Salariul lunar de încadrare al străinului trebuie să fie la nivelul a cel puțin 2 salarii medii brute pe economie;
• Au valabilitate 2 ani și se pot prelungi în funcție de valabilitatea contractului de muncă încheiat de străin.

4. Ce acte sunt necesare pentru obținerea permisului de ședere?

De regulă, solicitantul trebuie să facă dovada următoarelor documente:

• Cerere
• Document de călătorie valabil
• Dovada unui contract de muncă
• Dovada deținerii legale a unui spațiu de locuit
• Deținerea unei asigurări sociale de sănătate
• Taxe

În funcție de tipul de permis de ședere solicitat mai pot fi solicitate următoarele documente:

• Dovada unei șederi continue și legale de minimum 5 ani pe teritoriul național – cu o absență maximă de 6 luni consecutive• Certificat constatator;
• Avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerțului şi Investițiilor Străine;
• Certificat de înmatriculare al societății comerciale (original si copie);
• Actul constitutiv al societății comerciale (original si copie);
• Hotărârea judecătorească de înființare (original si copie);
• Dovada mijloacelor de întreținere (în cuantum de 500 euro lunar pentru asociați și 700 euro lunar în cazul acționarilor, pe perioada valabilității permisului)
• Dovada deținerii legale a spațiului pentru sediul social (original si copie);
• Adeverința medicala;
• Declarație pe proprie răspundere

Cabinetul nostru de avocatură vine în ajutorul cetățenilor străini care doresc obținerea permisului de ședere în cel mai scurt timp.

În acest sens, oferim servicii complete clienților noștri prin care îi scutim de toată birocrația acestei proceduri și le oferim sprijin pe tot parcursul acestui proces.

Legea nr. 192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat

Începând de astăzi intră în vigoare prevederile Legii nr. 192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Modificările legislative înăspresc condițiile de acordare a ajutorului social în sensul că simplul refuz al unui loc de muncă oferit sau refuzul de a participa la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de formare profesională oferite de agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă atrage încetarea dreptului la ajutorul social, până în prezent asistații social putând refuza în mod repetat un loc de muncă, fără a pierde dreptul la ajutorul social.

Totodată, în scopul valorificării forței de muncă locale, pentru prima dată se introduce obligația primarilor de a întocmi „planul de activități sezoniere pe baza solicitărilor primite de la persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale care au nevoie de forță de muncă și funcționează pe raza unității administrativ-teritoriale”, aceștia devenind beneficiari de lucrări.

Refuzul repetat de două ori al persoanelor apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social de a efectua aceste activități sezoniere conduce la încetarea dreptului.

Remunerarea activităților sezoniere astfel desfășurate, se stabilește prin negociere directă între beneficiarul de lucrări și persoana care prestează activitatea, în condițiile Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

https://localhost/gabriel/venitul-minim-garantat/

Dreptul civil este o ramura a dreptului care reglementeaza relatiile dintre persoane, inclusiv probleme legate de proprietate, mostenire, contracte si alte aspecte legale importante. Aceste probleme pot fi extrem de complexe si pot necesita cunoastere avansata si experienta in domeniu pentru a fi gestionate cu succes.

Un avocat specializat in dreptul civil poate fi esential in aceste situatii, ajutandu-va sa navigati prin labirintul complex al legii si sa obtineti rezultate pozitive. In acest articol, vom discuta cinci situatii in care ar trebui sa va angajati un avocat specializat in dreptul civil pentru a va proteja interesele si pentru a va ajuta sa obtineti drepturile si compensatiile cuvenite.

1. Divortul – O divortare poate fi un proces complicat, mai ales daca exista copii implicati sau proprietati comune de impartit. Un avocat specializat in dreptul civil poate ajuta la obtinerea unui acord echitabil si la gestionarea cu succes a procesului de divort.
2. Probleme de mostenire – Daca exista neintelegeri intre mostenitori, sau daca se suspecteaza ca un testament a fost falsificat, este important sa se angajeze un avocat specializat in dreptul civil pentru a gestiona problemele de mostenire. Acesta poate ajuta la determinarea drepturilor si obligatiilor fiecarui mostenitor, si poate ajuta la solutionarea conflictelor care pot aparea.
3. Daunele cauzate de accidente – Daca ati suferit un accident din vina altcuiva, un avocat specializat in dreptul civil poate ajuta la obtinerea unei compensatii echitabile pentru daunele suferite. Acesta poate evalua situatia si poate recomanda cele mai bune masuri legale pentru a va proteja interesele.
4. Contracte – O mare varietate de probleme pot aparea in ceea ce priveste contractele, de la incalcarea lor la neintelegeri in legatura cu clauzele. Un avocat specializat in dreptul civil poate ajuta la negocierea si redactarea contractelor, precum si la gestionarea situatiilor in care acestea sunt incalcate.
5. Probleme legate de proprietate – Aceasta poate include probleme cu chiriasii, vecinii sau proprietarii anteriori. Un avocat specializat in dreptul civil poate ajuta la solutionarea problemelor legate de proprietate, inclusiv la obtinerea compensatiilor pentru daunele suferite.

Concluzie: In concluzie, un avocat specializat in dreptul civil poate fi de mare ajutor in multe situatii legate de dreptul civil. Daca intampinati oricare dintre problemele discutate in acest articol, este important sa va angajati un avocat specializat pentru a va ajuta sa va protejati interesele si sa obtineti rezultate pozitive.

Concedierea este un proces prin care un angajator îşi poate înceta relaţia contractuală cu un angajat. Aceasta poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:

a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual/colectiv de muncă sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;

b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile

c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;

d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Aici avem în vedere, de exemplu, restructurarea companiei sau închiderea unui punct de lucru.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Concedierea poate fi efectuată în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare. Acest cod reglementează drepturile și obligațiile angajatorului și ale angajatului, precum și procedurile de concediere.

Concedierea nu este legală atunci când angajatorul nu respectă prevederile legale în ceea ce privește procedura de concediere. De exemplu, nu a avut loc notificarea angajatului cu privire la procedurile obligatorii în cauză înainte de data efectivă a concedierii. De asemenea, angajatorul trebuie sa respecte prevederile din contractul de muncă încheiat, dar și Regulamentul de ordine interioară sau alte acte încheiate între părți.

Concedierea nu este temeinică atunci când angajatorul nu are motive rezonabile pentru a lua această decizie. De exemplu, dacă angajatorul disponibilizează un angajat fără a oferi o explicație sau fără a oferi un motiv valid, aceasta poate fi considerată ca fiind o încălcare a drepturilor angajatului. De asemenea, dacă angajatorul disponibilizează un angajat pe baza vârstei, a sexului, a orientării sexuale sau a altor caracteristici protejate de lege, aceasta poate fi considerată ca fiind o discriminare ilegală.

Ca angajat puteți contesta decizia prin care a fost luată concedierea prin introducerea unei cereri de chemare în judecată la instanță. Printre altele, cererea va trebui să conțină detalii despre circumstanțele în care a avut loc concedierea, precum și orice dovezi care susțin că aceasta a fost nejustificată. De asemenea, puteți solicita să fiți repus în funcție sau să primiți despăgubiri pentru pierderile suferite.

Într-o cauză instanța a stabilit că „Decizia de concediere nu este motivată în fapt, ci este o prezentare generală a motivelor pentru care s-a dispus concedierea petentului, respectiv „urmare a redimensionării contractelor de prestări servicii”. Astfel, simplul fapt că o societate a ajustat prețurile serviciilor pe care le oferă și are încasări mai mici nu poate justifica o concediere.

În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va putea dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, mai precis va obliga societatea să reintegreze angajatul pe poziția deținută anterior urmând a-i plăti salariile pe toată perioada cuprinsă între decizia de concediere și rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de instanță.

Termenul de introducere al acțiunii introductive variază între 30 și 45 de zile în funcție de temeiul juridic al concedierii. Aceasta se introduce la tribunal și este scutită de plata taxei de timbru judiciar.

Cabinetul nostru de avocatură oferă servicii de asistență juridică tuturor persoanelor concediate abuziv. Pentru a putea obține o soluție favorabilă în instanță este necesar să ne contactați cât mai devreme pentru a vă putea consilia în privința unei strategii câștigătoare.

Ordonanța de urgență nr. 50/2018 privind implementarea Programului guvernamental „Investește în tine”

În vigoare încă de la 22 iunie 2018, Ordonanța de urgență nr. 50/2018 privind implementarea Programului guvernamental „INVESTEȘTE ÎN TINE”, începe abia zilele acestea implementarea propriu-zisă. După aprobarea în septembrie a Normelor de aplicare a Ordonanței prin Hotărârea Guvernului nr. 741/2018, Ministerul Finanțelor Publice, prin Ordinul nr. 3286/2018 a aprobat modelul „Convenției privind implementarea Programului” și modelul „Convenției de garantare” astfel că creditele prevăzute în cadrul Programului ar putea fi accesate la finanțatorii acceptați.

Astfel, tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 ani și până la 26 de ani și care sunt cuprinși în sistemul de învățământ sau care efectuează cursuri de specializare, autorizate de către Ministerul Educației Naționale, și după caz, de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale pot obține credite în valoare de maximum 40.000 lei garantate în proporție de 80% de către stat.

Beneficiari ai programului pot fi și persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 și 55 de ani, dacă acestea sunt cuprinse în sistemul de învățământ sau efectuează cursuri de reconversie și/sau specializare profesională, aceștia putând obține însă un credit de maximum 35.000 lei.

Creditele acordate în cadrul Programului pot fi suplimentate cu până la 20.000 lei în cazul în care beneficiarul se angajează sau este angajat pe perioada derulării creditului.

Destinația creditelor obținute în cadrul programului este de a acoperi nevoile beneficiarilor și familiilor acestora privind educația, sănătatea, cultura, sportul și nevoia de habitat și este detaliată la alineatul 8) al articolului 2 din Ordonanță.

https://localhost/gabriel/programul-investeste-in-tine/

Decizia nr. 34 din 17 iunie: Înalta Curte a admis sesizarea Tribunalului Mureș și a stabilit că, în cazul în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în prima instanță, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la închiderea dezbaterilor, această dovadă poate fi prezentată în apel.

Conform dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie.

Detalii cheie:
– Dosar: 18/289/2022
– Articole relevante: art. 452 și art. 470 din Codul de procedură civilă
– Decizie precedentă: Decizia nr. 9 din 30 martie 2020

Implicații: Dovada achitării cheltuielilor de judecată poate fi adusă în apel, oferind o șansă suplimentară celor care nu au reușit să prezinte aceste dovezi în prima instanță.